blog…tehnologie frate

Şi când stai şi te gândeşti nu obţii nimic. Obţii 2 nimic şi atunci e mai grav. Dar dacă obţii un nimic gol? Îl arunci. Unde? Unde trebuie. Ca să poată fi reciclat şi apoi… Apoi ce? Nu ştiu. Dar sună interesant că de fapt nu suntem aici ci suntem acolo…nişte umbre…nişte proiecţii la ce am fost. Trist. Totul se duce de râpă. Dar pe cealaltă parte renaştem. Se presupune că dar se presupune greşit dar totuşi ascultă, petnru că e bine să ascultăm ca să avem de unde trage concluzii, ca mai apoi să le rectificăm şi să tragem alte concluzii şi totuşi… Am fost, am venit am plecat şi m-am întors. Aceeaşi rutină. Dar am reuşit să scap. Sunt printre puţinii care au reuşit să facă o…muzică a universului…sau un univers al muzicii…ce este muzica? Ce este universul? Care e toată treaba? De unde am plecat? Unde trebuie să ajungem? Ce ar trebui să facem ca să ne fie mai bine? Ar trebui să facem ceva? Poate că trebuie doar să aşteptăm. Sau poate nu? Cine poate şti? Mulţi şi nici unul. De ce? De o anumită chestie? Acum zbor. Mai departe ca niciodată. Am să ajung mai departe ca niciodată. Şi nu vreau să mă întorc. Am să ajung din ce în ce mai departe. Şi totuşi unde ajung? Nu ştiu. Acolo unde mă duce. Acolo unde? Şi cine mă duce? Interesant. Fascinant aş putea spune. Se pare că acum am o stare de euforie. Nu mă mai pot controla. Incredibilă senzaţie. Aş putea spune chiar ciudată. Aleator. Acolo ar fi cel mai bine? Oare? Uite-l că a venit. Hmmm. Cine e acel străin care…care ce? Care străin? Nu ştiu. Din nou nu ştiu. Interesant mod de a gândi. Îţi dă o nouă percepţie asupra lumii. Una foarte interesantă din toate punctele de vedere. Ar trebui să o vezi şi tu. Să o asculţi. E o altă natură. Natură a omului. Natură a naturii. Cum să…cum să ce? Acum ştiu. Dar nu vreau să spun. Va fi micul meu secret. Cu toate că toată lume nu ştie de prezenţa lui, toată lumea îl ştie. Alunec încet dar sigur spre unica direcţie a… A cui? Nu ştiu. Dar arată interesant locul spre care mă îndrept. Sună interesant. Chiar îmbietor. Nu vreau să mai ies din starea asta. E o stare genială. E locul de unde vin acele idei. Acele idei care mereu au fascinat lumea şi au pus-o în dificultatea de a înţelege. Dar nu e nevoie să înţelegi nimic pentru că totul este doar acolo, undeva, ascuns dar foarte la vedere, invizibil verbal. Călătoria undelor. Lină. Fără zdruncinături. Aşa ar trebui să ne deplasăm. A patra şi a cincea dimensiune. Dimensiunea spirituală. Noosfera. Ce frumos ar fi. Incredibil chiar. Fără gânduri ascunse. Fără nimic ascuns. Toate jocurile cu cărţile pe faţă. Fără furtişaguri. Fără trişori. Doar binele şi răul. Adevărata triere. Nu mai am răbdare. Vreau să se întâmple mai repede. Sunt chiar foarte curios dacă e adevărat sau nu. Şi dacă da cum e dincolo? Trebuie să mă pregătesc. Să-mi fac bagajele. Dar oare este necesar? Oare voi putea trece? Voi reuşi. Deocamdată lucruri necunoscute la locul lor în interiorul imaginaţiei unde nimic nu este posibil, iar totul este posibil în aşa fel încât să nu mai plec din acel loc de poveste din carte. Care aceea carte nu are valoare. Cel puţin nu are o valoare pe care să o putem măsura. Acea valoare este inimaginabilă. Insipiraţie. Vine din acel loc al minţii. Sunt fragmente din ceea ce am putea realiza cu adevăratul potenţial al minţii umane care nu este aşa mare dacă stai să te gândeşti. Cu puţin antrenament ai putea deveni un sportiv de performanţă care ar fi pe primul loc doar dacă nu există şi alte planete în acel loc. Universuri paralele. Nu le vezi? Imposibil. Sunt chiar aici în faţa ta. Dacă te-ai strădui puţin m-ai putea zări acolo departe în locul unde realul se îmbină cu imaginarul şi cu fictivul şi cu celelalte elemente şi universuri şi lumi paralele care de fapt sunt unul şi acelaşi lucru, sau cel puţin îmbinate în aceeaşi realitate. Realitatea este reală? Nu putem şti. Nu încă. Prea multă informaţie. La nivelul actual de cunoştinţe al omenirii Dunărea ar creşte considerabil şi de pe balcon aş sări în înaltul cerului pentru a mă salva de… Ce s-ar întâmpla dacă… Nu ştiu. Tare aş vrea să ştiu. Cât de genial ar fi. Acolo departe în negurile timpului mă aflu eu dacă stai să priveşti din viitor. Simplu nu? Încearcă numai şi ai să vezi lumea văzând ca tine. Te atrage. Este acolo. O forţă atât de mare în cât nu te poţi opune şi totuşi mulţi au dezvoltat această capaitate de a se îndobitoci pe zi ce trece. Este atât de departe acea zi încât mai e puţin şi vine sfârşitul începutului şi începutul mijlocului. Că doar trebuie să treacă timpul indiferent de direcţie şi să ajungem acolo unde la un moment dat timpul nu va mai curge. Va rămâne solid. Acum este doar un lichid urât de toată lumea. Acolo va fi cea mai dulce mâncare savurată de toţi. Ce mult mi-aş dori să prind acele vreumuri. Fizic imposibil. Chimic la fel de imposibil. Matematic restrâns. Filozofic nelimitat. Limitat doar de cuvinte. Căci ceea ce e frumos niciodată nu se poate exprima în cuvinte. Ce bine ar fi. Aşa ar cunoaşte toţi momentele frumoase din viaţa noastră, iar totul ar fi mai frumos. Din păcate nu e. Alunecăm cu toţii spre groapa fără de care nu ar exista lumea, iar aberaţiile ar fi inutile având în vedere că totul este folositor nu văd de ce aruncăm atâtea lucruri bune. Distrugem caractere ca să realizăm de fapt că nu am realizat nimic în acest vast care de fapt e foarte mic ba chiar infim şi nu-l putem atinge căci este aşa de departe încât dacă am întinde mâna l-am putea lua dar este prea greu şi astfel ni se năruiesc toate visele.

Şi s-a întâmplat din nou…şi din nou…şi din nou. De când a început s-a intensificat decât oricine ar fi văzut, sperat, anitcipat. Am încercat să opresc. Fără nici un rezultat. Acum nu mi-a mai rămas decât să aştept. Oricum nu mai e mult. Va veni timpul…voi pleca şi nu mă voi uita înapoi. Voi pleca şi nu mă mai voi întoarce vreodată. Şi-a dus planul la bun sfârşit. Scopul. A reuşit să mă facă să plec. Poate că aşa e mai bine. Acum nu mai există cale de întoarcere. Şi când îmi amintesc ce fel era înainte. O senzaţie divină dar care acum s-a pierdut în negura timpului. Aproape că am şi uitat cum e. Uneori stau şi mă gândesc ce a determinat-o să fie aşa…ce urmează să se întâmple. Am trecut prin toate până acum. A mai rămas o mică parte din mine care încă nu vrea să plece. Dar nu e nici o problemă. În curând o va distruge. Şi atunci voi putea pleca fără remuşcări. Voi putea să încep o viaţă nouă. Am să o fac aşa cum mi-am dorit mereu. Şi atunci…vă voi uita. O voi întâlni pe ea, îl voi întâlni pe el. Nu o să mai conteze nopţile nedormite. Nu o să mai conteze grijile. Voi uita trecutul doar ca să îi fac să se simtă în siguranţă, să le dau un sens vieţii…un sens pe care eu nu l-am găsit. Nu l-am văzut. Am sperat, am încercat. Nimic nu a mers. Nimic nu a mai rămas de făcut…decât să aştept. De data asta simt că ceva mare se va întâmpla. Nu e ca celelalte dăţi. Acum e altfel. E special. Dar cine poate şti? Niciodată nu e cum te aştepţi. Întotdeauna e mai rău sau mai bine. De cele mai multe ori e mai rău. Poate va realiza într-un final, dar va fi prea târziu. Nu o va cunoaşte. Nu îl va cunoaşte. Deşi asta şi-a dorit mereu. Îi voi da totul înapoi. Poate chiar şi mai mult. Jumătate de viaţă numai pentru asta o să fie. O să fie foarte greu, dar mă voi descurca. Nu e nimic ce nu pot sa nu fac. Ziua se apropie cu paşi repezi. Voi vedea locurile din poveşti. Voi vedea ceea ce mi-am dorit mereu să văd. Maybe you are a sinner into your alternate life, maybe you are a junker maybe you desrve to die. God is wearing black, He’s gone so far to find our hope, He’s never coming back. He’s gone so far to find the truth, He’s never coming home. Dead man lying on the bottom of the grave, wondering when Savior comes, if she’s gonna be saved…

Fuck it!

Nu-i mai daţi cu search că degeaba daţi…eu nu pun tag-uri aşe ca nu vă dă nici un rezultat la search…atât am avut de spus.

Later edit:  de fapt vă dă rezultate la search da’ eu tot nu pun tag-uri…

1. Ce trebuie să facă conducătorul auto la întâlnirea indicatorului:

a) să behăie

b) sa mulgă vaca

c) nu are nici o obligaţie deoarece indicatorul este adresat vacilor
2. Care vă sunt obligaţiile dacă, circulând pe drumul public, întâlniti indicatorul alăturat:

a) să vă verificaţi de urgenţă mail-ul

b) să trageţi pe dreapta la cel mai apropiat “Internet Cafe”

c) să nu circulaţi cu o viteză mai mare de 512kb/s

3. Unde vă aflaţi dacă întâlniţi indicatorul de mai jos:

a) în apropierea unui bar sau bordel

b) în apropierea unei maternităţi

c) pe un drum alunecos

4. Cum se pedepseşte depăşirea fără semnalizare:

a) cu pedeapsa cu moartea şi reţinerea permisului de conducere pentru 90 de zile

b) cu pedeapsa cu moartea dar fără reţinerea permisului de conducere

c) cu pedeapsa cu moartea, amendă şi închisoare.

5. Care este ordinea de trecere în intersecţia alăturată:

a) primul va trece autoturismul roşu, pentru că se grăbeşte,al doilea autoturismul verde pentru că se grabeşte mai puţin, al treilea autocamionul pentru că nu se grăbeşte deloc

b) primul va trece camionul, al doilea autoturismul roşu, iar al treilea tot camionul

c) toate cele trei autovehicule vor trece simultan în intersecţie

6. Ce faceţi dacă întalniţi simultan în aceeaşi intersecţie indicatoarele din imagine, situate unul sub altul ca şi în imaginea de mai jos:


a) opriţi, şi acordaţi prioritate, dar în acelaşi timp vă continuaţi drumul pentru că aveţi prioritate

b) vă continuaţi drumul pentru că aveţi prioritate, după care vă întoarceţi în intersecţie şi vă opriţi ca să acordaţi prioritate

c) nu aveţi nici o obligaţie deoarece sunt indicatoare de informare turistică.

7. Ce obligaţii aveţi la întâlnirea indicatorului alăturat:

a) sa vă faceţi cruce

b) să acordaţi prioritate preoţilor care circulă din dreapta

c) să claxonaţi în exces

8. Circulaţi iarna pe drumul public acoperit cu zăpadă, ninge abundent şi este ceaţă, ce trebuie să faceţi:

a) vă opriţi şi aşteptaţi până vine vara, după care vă continuaţi drumul

b) măriţi viteza şi închideţi ochii

c) sunteţi obligat ca în această situaţie vă echipaţi autovehiculul cu CD Player

9. Întâlniţi într-o intersecţie un poliţist care are mâna dreaptă ridicată şi vă indică semnalul de mai jos, ce semnifică acest semnal pentru dumneavoastră?

a) nimic, deoarece este un semnal adresat conducătorilor de avioane

b) trebuie să porniţi ştergătoarele deoarece semnalul vă indică faptul că va incepe ploaia

c) sunteţi obligat să opriţi şi să acordaţi primul ajutor poliţistului deoarece are degetul fracturat.

10. În urma unui accident auto, una din victime are hemoragii severe, aveţi dreptul să o transportaţi la spital?

a) nu, deoarece vă murdareşte maşina cu sânge şi poate moare şi nu vă mai poate despăgubi

b) da, dar numai în portbagajul maşinii

c) da, dar sunteţi obligat să lasaţi victima să conducă autovehiculul

11. Circulaţi regulamentar pe un pod cu circulaţie pe un singur sens, iar din contrasens vine un tir circulând cu viteza de 160km/h, ce trebuie să faceţi în această situaţie?

a) măriţi viteza ca să fiţi sigur că muriţi

b) nu vă faceţi probleme, deoarece şoferul tirului procedează neregulamentar şi va suporta consecinţele legale

c) aţi pus-o!!!

12. Cum se trateaza rănile survenite în urma unui accident rutier?

a) se dezinfectează rana cu scuipat după care se curăţă cu peria de sârmă

b) se leagă rana cu sârmă ghimpată pentru a se opri hemoragia

c) se pupă în dreptul rănii pentru a ameliora durerea.

13. Circulaţi regulamentar şi observaţi că, din spate conducătorul unui autoturism se pregăteşte să vă depăşească, cum procedaţi?

a) măriţi viteza şi vă luaţi la întrecere cu respectivul conducător auto, până când renunţă să vă depăşească

b) îl acroşaţi din lateral când este în dreptul dvs. astfel încât să îl scoateţi de pe partea carosabilă

c) ieşiţi imediat de pe partea carosabilă, chiar în şanţ dacă este posibil, ca să îi daţi de inţeles că sunteţi de acord să fiţi depăşit

14. Circulaţi regulamentar şi observati că un biciclist se prinde cu mana de autoturismul dumneavoastră. Cum procedaţi?

a) măriţi viteza cât puteţi de mult, deoarece este posibil ca biciclistul să se grăbească

b) măriţi viteza şi începeţi să circulaţi în zig zag, până când nu îl mai vedeţi pe biciclist

c) scoateţi capul pe geam şi îl înjuraţi pe biciclist

15. Sunteţi implicat într-un accident auto soldat cu victime omeneşti şi pagube materiale. Când aveţi voie să consumaţi băuturi alcoolice şi să vă drogaţi?

a) înaintea accidentului

b) în timpul accidentului

c) imediat după accident

16. Aveţi voie să treceţi la culoarea roşie a semaforului?

a) probabil că nu

b) în nici un caz nu

c) sigur nu

17. Ce vă avertizează indicatorul de mai jos ?

a) că în localitatea Suceava se circulă doar cu camionul

b) că dacă nu circulaţi cu camionul nu o să ajungeţi în Suceava

c) că dacă mergeţi spre Suceava o să fiţi lovit de un camion

18. Cine procedează greşit în situaţia următoare?

a) conducătorul tramvaiului pentru că nu se apropie de trotuar

b) conducătorii motocicletelor pentru că vor să intre în tramvai cu tot cu motociclete

c) pietonii pentru că nu au motociclete

Sursa: http://bacaul.ro/chestionar-auto-69-1158/

Cică se joaca leapşa pă bloage. Din plictiseală am să încerc şi eu…

Here i go!

Prima amintire: hmmm nu-mi amintesc

Prima poză în afară de cea de la botez: am poză de la botez?

Prima jucărie: era stricată

Primul tricou: era ca şi celelalte tricouri

Prima bătaie: ăăă, nu-mi amintesc, dar a fost cu cineva de vârsta mea când eram mic

Prima carte citită: nici p-asta n-o mai ştiu

Primul film văzut: era alb-negru (?) sau televizorul era alb negru (?)

Prima bicicletă: n-am avut

Primul cucui: câştigat la o lovitură cu capul de uşă

Primul lucru găsit: probabil nişte bani

Primul dinte căzut: aţă legată de uşă şi de dinte, usă legată prin balamale dă perete, tras brusc cu putere dă uşă şi sărit dinte

Prima chestie dă care mi-e ruşine să-mi amintesc: o fi da’ e prea târziu ca să-mi amintesc

Primul contact cu animalele: hmmm la spital, o vacă dă asistentă

Primul câine: n-a apucat 2 săptămâni

Prima poveste: era din mai multe cărţi

Primul job: reparat pc-uri (?)

Primul joc de noroc: poker

Primul lucru care l-am spus în prima zi dă şcoală când m-am întors acasă: ce-i de mâncare?

Primul sărut: cu o fată

Prima poveste scrisă: nu s-a întâmplat

NOTĂ: Rog pe cei care cetesc acest post să facă la rândul lor leapşa…nesiliţi sau în ultimă instanţă…siliţi

Later edit: Să mă scuze Ella da’ nu ştiam că tre să pun link către persoana dă la care am primit leapşa deci am pus link către Ella deci trebe doar să daţi click pă Ella că vă va duce automat către blogu’ ei.

Pe bune…de ce încă mai ţin blogul ăsta?

Actul I

Plăcerea de a fi nebun. Păcat că, atunci când eşti nebun, nu conştientizezi acest lucru, trăieşti într-o lume doar de tine ştiută. Fericiţi [...]. Biblia. O poveste lungă. O lege menită să ţină cât de cât sub control popoarele lumii. Şi totuşi. Există prea multe găuri în această poveste. Biblia se contrazice cu ea însăşi. Să luăm, spre exemplu, Geneza. Toţi ne tragem din 2 oameni: Adam şi Eva. Biologic este imposibil. Reproducerea între rudele de grad I, II, duce la progenituri sterile, malformate, ori cu boli grave şi durată scurtă de viaţă. În altă ordine de idei, acum, Biblia/Dumnezeu, spune că este un păcat acest lucru, căsătoria şi împerecherea cu cei din familia ta. Dacă stăm bine să ne gândim este imposibil, pentru că suntem o singură familie pe această planetă. Şi de ce atunci era permisă căsătoria cu cei din familia ta şi acum nu? Asta e doar o singură eroare în Biblie, dar mai sunt multe altele de care nu mă voi lega acum pentru că mi-ar lua prea mult timp şi resurse, de care duc lipsă. Cititind şi gândindu-mă la acest Dumnezeu în care foarte multă lume crede orbeşte, fără a pune la îndoiala vreun lucru, faptă sau orice alt ceva legat de El la îndoială, am ajuns la concluzia că n există. Cel puţin asta cred eu. Este o decizie pe care am luat-o singur, fără nici o influenţă, deşi am fost crescut şi învăţat să cred şi să respect Creştinismul. Îmi amintesc cum mă ducea bunica să mă împărtăşesc şi cum îmi spunea că aceasta este legătura cu Dumnezeu si că, marturisindu-mi păcatele preotului, le mărturisesc lui Dumnezeu şi că astfel voi fi iertat, ca a doua zi să o iau de la capăt şi să fac aceleaşi greşeli(?). Şi totuşi. Dacă există? Dacă chiar sunt întâmplări reale în Biblie? Nimic mai posibil. Nimic de pierdut. Oricum nu aş fi ţinut cont pentru că nu-mi stă în fire. Hmmmm. Preoţi cu crucea-n frunte aka cruciaţi. Câte războaie şi câte vieţi luate aiurea doar pentru Dumnezeu. Căci în numele lui au luptat. Inchiziţia. Alte vărsări de sânge aiurea. Dacă 10% erau vrăjitori din cei pe care i-au omorât este bine, deşi nu cred.

Actul II

De la un timp a început să-mi placă să citesc. Şi am început să citesc destul de mult. Mă miră faptul că până acum ceva timp uram să citesc. Mi-era lehamite până sa citesc şi subtitrările la filme, aşa că am învăţat engleza numai ca să nu mai citesc. Şi totuşi am început să citesc. Mai bine mai târziu decât niciodată. De altfel desenez de două ori mai mult ca înainte şi după părerea mea, mai bine. Nu ştiu ce zic criticii. Cânt mai des la chitară. Vreau să învăţ din ce în ce mai multe lucruri. Sunt ca un burete. Absorb tot ce văd şi aud. Cum găsesc ceva interesant şi pe placul meu, nu am stare până nu disec subiectul în mii de părţi, ca apoi să iau fiecare parte şi să o analizez. Mulţi care citesc ce scriu nu înţeleg ceea ce vreau să exprim. Şi mai mulţi mi-au spus că ceea ce scriu nu are noimă. Dar puţini înţeleg pe deplin ceea ce vreau să exprim sau ceea ce spun. Aceia sunt cei care au trăit la rândul lor ceea ce scriu eu acum, atunci. Nu scriu ca să citiţi voi. Ci scriu pentru mine. Scriu ca să mă eliberez. Scriu ca să mă răzbun. Scriu ca să mă bucur. Scriu ca să mă distrez. Scriu ca să mă refugiez. În curând am să iau o pauză destul de lungă. Nu am să mai scriu multă vreme, dar când mă voi întoarce, mă voi întoarce inspirat şi cu multe de scris.

Actul III

Mai am puţin şi plec. Încă nu ştiu unde sau ce voi simţi. Bucurie că în sfârşit scap de eterna şi fascinanta Românie sau tristeţe pentru că las atâtea amintiri în urmă. Voi începe o viaţă nouă. Voi face ceea ce mi-am dorit mereu. Dar voi fi cu adevărat fericit? Asta rămâne de văzut. Stau şi mă uit la unii pe care îi cunosc şi mă mir pe de o parte, dar pe cealaltă parte consider perfect normal ( dacă mai poate fi numit normal un lucru). Stau şi mă uit cum se schimb de pe o zi pe alta. Şi cât de ipocriţi pot fi. Şi tocmai aceia de la care mă aşteptam mai puţin, de la aceia vine surpriza. De curând am luat nişte decizii de care mă mir şi eu. Dar după părerea mea au fost nişte decizii juste şi bine venite, care au făcut puţină lumină şi ordine în acest haos numit viaţă. ”Cine zice că are prieteni înseamnă că nu a ieşit din casă”. E o concluzie la care am ajuns studiind comportamentul ”prietenilor” mei. Aşa că am decis să renunţ la aceşti ”prieteni” pentru că dăunează. O altă decizie este că familia te trage înapoi, oricât de bune ar fi intenţiile. Nu ştiu dacă la momentul actual, 2% din familie este atentă la ce fac şi încearcă să mă ajute. Aşa că m-am decis să-i reneg pe restul de 98% la fel cum au făcut-o şi ei destul de mult timp.

NOTĂ: Am încercat să-mi ordonez actele şi am constatat că a ieşit un borş şi mai mare aşa că nu voi mai încerca asta.

NOTĂ: Ceea ce am scris am scris din propria-mi minte aşa că nu-mi mai spuneţi că sunt un plagiator că vă trimit la origini!