blog…tehnologie frate

Şi s-a întâmplat din nou…şi din nou…şi din nou. De când a început s-a intensificat decât oricine ar fi văzut, sperat, anitcipat. Am încercat să opresc. Fără nici un rezultat. Acum nu mi-a mai rămas decât să aştept. Oricum nu mai e mult. Va veni timpul…voi pleca şi nu mă voi uita înapoi. Voi pleca şi nu mă mai voi întoarce vreodată. Şi-a dus planul la bun sfârşit. Scopul. A reuşit să mă facă să plec. Poate că aşa e mai bine. Acum nu mai există cale de întoarcere. Şi când îmi amintesc ce fel era înainte. O senzaţie divină dar care acum s-a pierdut în negura timpului. Aproape că am şi uitat cum e. Uneori stau şi mă gândesc ce a determinat-o să fie aşa…ce urmează să se întâmple. Am trecut prin toate până acum. A mai rămas o mică parte din mine care încă nu vrea să plece. Dar nu e nici o problemă. În curând o va distruge. Şi atunci voi putea pleca fără remuşcări. Voi putea să încep o viaţă nouă. Am să o fac aşa cum mi-am dorit mereu. Şi atunci…vă voi uita. O voi întâlni pe ea, îl voi întâlni pe el. Nu o să mai conteze nopţile nedormite. Nu o să mai conteze grijile. Voi uita trecutul doar ca să îi fac să se simtă în siguranţă, să le dau un sens vieţii…un sens pe care eu nu l-am găsit. Nu l-am văzut. Am sperat, am încercat. Nimic nu a mers. Nimic nu a mai rămas de făcut…decât să aştept. De data asta simt că ceva mare se va întâmpla. Nu e ca celelalte dăţi. Acum e altfel. E special. Dar cine poate şti? Niciodată nu e cum te aştepţi. Întotdeauna e mai rău sau mai bine. De cele mai multe ori e mai rău. Poate va realiza într-un final, dar va fi prea târziu. Nu o va cunoaşte. Nu îl va cunoaşte. Deşi asta şi-a dorit mereu. Îi voi da totul înapoi. Poate chiar şi mai mult. Jumătate de viaţă numai pentru asta o să fie. O să fie foarte greu, dar mă voi descurca. Nu e nimic ce nu pot sa nu fac. Ziua se apropie cu paşi repezi. Voi vedea locurile din poveşti. Voi vedea ceea ce mi-am dorit mereu să văd. Maybe you are a sinner into your alternate life, maybe you are a junker maybe you desrve to die. God is wearing black, He’s gone so far to find our hope, He’s never coming back. He’s gone so far to find the truth, He’s never coming home. Dead man lying on the bottom of the grave, wondering when Savior comes, if she’s gonna be saved…

Fuck it!

Nu-i mai daţi cu search că degeaba daţi…eu nu pun tag-uri aşe ca nu vă dă nici un rezultat la search…atât am avut de spus.

Later edit:  de fapt vă dă rezultate la search da’ eu tot nu pun tag-uri…

1. Ce trebuie să facă conducătorul auto la întâlnirea indicatorului:

a) să behăie

b) sa mulgă vaca

c) nu are nici o obligaţie deoarece indicatorul este adresat vacilor
2. Care vă sunt obligaţiile dacă, circulând pe drumul public, întâlniti indicatorul alăturat:

a) să vă verificaţi de urgenţă mail-ul

b) să trageţi pe dreapta la cel mai apropiat “Internet Cafe”

c) să nu circulaţi cu o viteză mai mare de 512kb/s

3. Unde vă aflaţi dacă întâlniţi indicatorul de mai jos:

a) în apropierea unui bar sau bordel

b) în apropierea unei maternităţi

c) pe un drum alunecos

4. Cum se pedepseşte depăşirea fără semnalizare:

a) cu pedeapsa cu moartea şi reţinerea permisului de conducere pentru 90 de zile

b) cu pedeapsa cu moartea dar fără reţinerea permisului de conducere

c) cu pedeapsa cu moartea, amendă şi închisoare.

5. Care este ordinea de trecere în intersecţia alăturată:

a) primul va trece autoturismul roşu, pentru că se grăbeşte,al doilea autoturismul verde pentru că se grabeşte mai puţin, al treilea autocamionul pentru că nu se grăbeşte deloc

b) primul va trece camionul, al doilea autoturismul roşu, iar al treilea tot camionul

c) toate cele trei autovehicule vor trece simultan în intersecţie

6. Ce faceţi dacă întalniţi simultan în aceeaşi intersecţie indicatoarele din imagine, situate unul sub altul ca şi în imaginea de mai jos:


a) opriţi, şi acordaţi prioritate, dar în acelaşi timp vă continuaţi drumul pentru că aveţi prioritate

b) vă continuaţi drumul pentru că aveţi prioritate, după care vă întoarceţi în intersecţie şi vă opriţi ca să acordaţi prioritate

c) nu aveţi nici o obligaţie deoarece sunt indicatoare de informare turistică.

7. Ce obligaţii aveţi la întâlnirea indicatorului alăturat:

a) sa vă faceţi cruce

b) să acordaţi prioritate preoţilor care circulă din dreapta

c) să claxonaţi în exces

8. Circulaţi iarna pe drumul public acoperit cu zăpadă, ninge abundent şi este ceaţă, ce trebuie să faceţi:

a) vă opriţi şi aşteptaţi până vine vara, după care vă continuaţi drumul

b) măriţi viteza şi închideţi ochii

c) sunteţi obligat ca în această situaţie vă echipaţi autovehiculul cu CD Player

9. Întâlniţi într-o intersecţie un poliţist care are mâna dreaptă ridicată şi vă indică semnalul de mai jos, ce semnifică acest semnal pentru dumneavoastră?

a) nimic, deoarece este un semnal adresat conducătorilor de avioane

b) trebuie să porniţi ştergătoarele deoarece semnalul vă indică faptul că va incepe ploaia

c) sunteţi obligat să opriţi şi să acordaţi primul ajutor poliţistului deoarece are degetul fracturat.

10. În urma unui accident auto, una din victime are hemoragii severe, aveţi dreptul să o transportaţi la spital?

a) nu, deoarece vă murdareşte maşina cu sânge şi poate moare şi nu vă mai poate despăgubi

b) da, dar numai în portbagajul maşinii

c) da, dar sunteţi obligat să lasaţi victima să conducă autovehiculul

11. Circulaţi regulamentar pe un pod cu circulaţie pe un singur sens, iar din contrasens vine un tir circulând cu viteza de 160km/h, ce trebuie să faceţi în această situaţie?

a) măriţi viteza ca să fiţi sigur că muriţi

b) nu vă faceţi probleme, deoarece şoferul tirului procedează neregulamentar şi va suporta consecinţele legale

c) aţi pus-o!!!

12. Cum se trateaza rănile survenite în urma unui accident rutier?

a) se dezinfectează rana cu scuipat după care se curăţă cu peria de sârmă

b) se leagă rana cu sârmă ghimpată pentru a se opri hemoragia

c) se pupă în dreptul rănii pentru a ameliora durerea.

13. Circulaţi regulamentar şi observaţi că, din spate conducătorul unui autoturism se pregăteşte să vă depăşească, cum procedaţi?

a) măriţi viteza şi vă luaţi la întrecere cu respectivul conducător auto, până când renunţă să vă depăşească

b) îl acroşaţi din lateral când este în dreptul dvs. astfel încât să îl scoateţi de pe partea carosabilă

c) ieşiţi imediat de pe partea carosabilă, chiar în şanţ dacă este posibil, ca să îi daţi de inţeles că sunteţi de acord să fiţi depăşit

14. Circulaţi regulamentar şi observati că un biciclist se prinde cu mana de autoturismul dumneavoastră. Cum procedaţi?

a) măriţi viteza cât puteţi de mult, deoarece este posibil ca biciclistul să se grăbească

b) măriţi viteza şi începeţi să circulaţi în zig zag, până când nu îl mai vedeţi pe biciclist

c) scoateţi capul pe geam şi îl înjuraţi pe biciclist

15. Sunteţi implicat într-un accident auto soldat cu victime omeneşti şi pagube materiale. Când aveţi voie să consumaţi băuturi alcoolice şi să vă drogaţi?

a) înaintea accidentului

b) în timpul accidentului

c) imediat după accident

16. Aveţi voie să treceţi la culoarea roşie a semaforului?

a) probabil că nu

b) în nici un caz nu

c) sigur nu

17. Ce vă avertizează indicatorul de mai jos ?

a) că în localitatea Suceava se circulă doar cu camionul

b) că dacă nu circulaţi cu camionul nu o să ajungeţi în Suceava

c) că dacă mergeţi spre Suceava o să fiţi lovit de un camion

18. Cine procedează greşit în situaţia următoare?

a) conducătorul tramvaiului pentru că nu se apropie de trotuar

b) conducătorii motocicletelor pentru că vor să intre în tramvai cu tot cu motociclete

c) pietonii pentru că nu au motociclete

Sursa: http://bacaul.ro/chestionar-auto-69-1158/

Cică se joaca leapşa pă bloage. Din plictiseală am să încerc şi eu…

Here i go!

Prima amintire: hmmm nu-mi amintesc

Prima poză în afară de cea de la botez: am poză de la botez?

Prima jucărie: era stricată

Primul tricou: era ca şi celelalte tricouri

Prima bătaie: ăăă, nu-mi amintesc, dar a fost cu cineva de vârsta mea când eram mic

Prima carte citită: nici p-asta n-o mai ştiu

Primul film văzut: era alb-negru (?) sau televizorul era alb negru (?)

Prima bicicletă: n-am avut

Primul cucui: câştigat la o lovitură cu capul de uşă

Primul lucru găsit: probabil nişte bani

Primul dinte căzut: aţă legată de uşă şi de dinte, usă legată prin balamale dă perete, tras brusc cu putere dă uşă şi sărit dinte

Prima chestie dă care mi-e ruşine să-mi amintesc: o fi da’ e prea târziu ca să-mi amintesc

Primul contact cu animalele: hmmm la spital, o vacă dă asistentă

Primul câine: n-a apucat 2 săptămâni

Prima poveste: era din mai multe cărţi

Primul job: reparat pc-uri (?)

Primul joc de noroc: poker

Primul lucru care l-am spus în prima zi dă şcoală când m-am întors acasă: ce-i de mâncare?

Primul sărut: cu o fată

Prima poveste scrisă: nu s-a întâmplat

NOTĂ: Rog pe cei care cetesc acest post să facă la rândul lor leapşa…nesiliţi sau în ultimă instanţă…siliţi

Later edit: Să mă scuze Ella da’ nu ştiam că tre să pun link către persoana dă la care am primit leapşa deci am pus link către Ella deci trebe doar să daţi click pă Ella că vă va duce automat către blogu’ ei.

Pe bune…de ce încă mai ţin blogul ăsta?

Actul I

Plăcerea de a fi nebun. Păcat că, atunci când eşti nebun, nu conştientizezi acest lucru, trăieşti într-o lume doar de tine ştiută. Fericiţi [...]. Biblia. O poveste lungă. O lege menită să ţină cât de cât sub control popoarele lumii. Şi totuşi. Există prea multe găuri în această poveste. Biblia se contrazice cu ea însăşi. Să luăm, spre exemplu, Geneza. Toţi ne tragem din 2 oameni: Adam şi Eva. Biologic este imposibil. Reproducerea între rudele de grad I, II, duce la progenituri sterile, malformate, ori cu boli grave şi durată scurtă de viaţă. În altă ordine de idei, acum, Biblia/Dumnezeu, spune că este un păcat acest lucru, căsătoria şi împerecherea cu cei din familia ta. Dacă stăm bine să ne gândim este imposibil, pentru că suntem o singură familie pe această planetă. Şi de ce atunci era permisă căsătoria cu cei din familia ta şi acum nu? Asta e doar o singură eroare în Biblie, dar mai sunt multe altele de care nu mă voi lega acum pentru că mi-ar lua prea mult timp şi resurse, de care duc lipsă. Cititind şi gândindu-mă la acest Dumnezeu în care foarte multă lume crede orbeşte, fără a pune la îndoiala vreun lucru, faptă sau orice alt ceva legat de El la îndoială, am ajuns la concluzia că n există. Cel puţin asta cred eu. Este o decizie pe care am luat-o singur, fără nici o influenţă, deşi am fost crescut şi învăţat să cred şi să respect Creştinismul. Îmi amintesc cum mă ducea bunica să mă împărtăşesc şi cum îmi spunea că aceasta este legătura cu Dumnezeu si că, marturisindu-mi păcatele preotului, le mărturisesc lui Dumnezeu şi că astfel voi fi iertat, ca a doua zi să o iau de la capăt şi să fac aceleaşi greşeli(?). Şi totuşi. Dacă există? Dacă chiar sunt întâmplări reale în Biblie? Nimic mai posibil. Nimic de pierdut. Oricum nu aş fi ţinut cont pentru că nu-mi stă în fire. Hmmmm. Preoţi cu crucea-n frunte aka cruciaţi. Câte războaie şi câte vieţi luate aiurea doar pentru Dumnezeu. Căci în numele lui au luptat. Inchiziţia. Alte vărsări de sânge aiurea. Dacă 10% erau vrăjitori din cei pe care i-au omorât este bine, deşi nu cred.

Actul II

De la un timp a început să-mi placă să citesc. Şi am început să citesc destul de mult. Mă miră faptul că până acum ceva timp uram să citesc. Mi-era lehamite până sa citesc şi subtitrările la filme, aşa că am învăţat engleza numai ca să nu mai citesc. Şi totuşi am început să citesc. Mai bine mai târziu decât niciodată. De altfel desenez de două ori mai mult ca înainte şi după părerea mea, mai bine. Nu ştiu ce zic criticii. Cânt mai des la chitară. Vreau să învăţ din ce în ce mai multe lucruri. Sunt ca un burete. Absorb tot ce văd şi aud. Cum găsesc ceva interesant şi pe placul meu, nu am stare până nu disec subiectul în mii de părţi, ca apoi să iau fiecare parte şi să o analizez. Mulţi care citesc ce scriu nu înţeleg ceea ce vreau să exprim. Şi mai mulţi mi-au spus că ceea ce scriu nu are noimă. Dar puţini înţeleg pe deplin ceea ce vreau să exprim sau ceea ce spun. Aceia sunt cei care au trăit la rândul lor ceea ce scriu eu acum, atunci. Nu scriu ca să citiţi voi. Ci scriu pentru mine. Scriu ca să mă eliberez. Scriu ca să mă răzbun. Scriu ca să mă bucur. Scriu ca să mă distrez. Scriu ca să mă refugiez. În curând am să iau o pauză destul de lungă. Nu am să mai scriu multă vreme, dar când mă voi întoarce, mă voi întoarce inspirat şi cu multe de scris.

Actul III

Mai am puţin şi plec. Încă nu ştiu unde sau ce voi simţi. Bucurie că în sfârşit scap de eterna şi fascinanta Românie sau tristeţe pentru că las atâtea amintiri în urmă. Voi începe o viaţă nouă. Voi face ceea ce mi-am dorit mereu. Dar voi fi cu adevărat fericit? Asta rămâne de văzut. Stau şi mă uit la unii pe care îi cunosc şi mă mir pe de o parte, dar pe cealaltă parte consider perfect normal ( dacă mai poate fi numit normal un lucru). Stau şi mă uit cum se schimb de pe o zi pe alta. Şi cât de ipocriţi pot fi. Şi tocmai aceia de la care mă aşteptam mai puţin, de la aceia vine surpriza. De curând am luat nişte decizii de care mă mir şi eu. Dar după părerea mea au fost nişte decizii juste şi bine venite, care au făcut puţină lumină şi ordine în acest haos numit viaţă. ”Cine zice că are prieteni înseamnă că nu a ieşit din casă”. E o concluzie la care am ajuns studiind comportamentul ”prietenilor” mei. Aşa că am decis să renunţ la aceşti ”prieteni” pentru că dăunează. O altă decizie este că familia te trage înapoi, oricât de bune ar fi intenţiile. Nu ştiu dacă la momentul actual, 2% din familie este atentă la ce fac şi încearcă să mă ajute. Aşa că m-am decis să-i reneg pe restul de 98% la fel cum au făcut-o şi ei destul de mult timp.

NOTĂ: Am încercat să-mi ordonez actele şi am constatat că a ieşit un borş şi mai mare aşa că nu voi mai încerca asta.

NOTĂ: Ceea ce am scris am scris din propria-mi minte aşa că nu-mi mai spuneţi că sunt un plagiator că vă trimit la origini!

Stau în faţa monitorului, ma uit la el, el se uita la mine şi nici o reacţie. Şi ce legătură are una cu alta? Dar mâine voi ieşi afară. Apa e caldă la mare. La munte e vară. Muzica cântă. Lumini peste tot. Toate imaginile care-mi trec prin faţă nu au nici o legătură cu mine sau cu viaţa mea deşi le-am trăit. Butoane pe tastatură şi plăcerea de a abera. Ce fericiţi sunt cei care nu ştiu pe ce lume trăiesc, şi totuşi… O ţigare rămasă, trei fumuri, un pat şi o pernă. Amintiri frumoase, peste timp devenind dureroase din cauza trecerii timpului intr-o singură direcţie, ireversibilă. Viaţa rămâne un subiect tabu fascinant. Toţi îl cunosc la fel de bine, dar tot aceeaşi toţi îl ocolesc. Ce e aşa grav? Nimeni nu ştie dar toţi cunosc. Multe schiţe. Poate prea multe. Nevoia de a avea. Nevoia de a satisface nevoia. Un cerc vicios. Mai puţine lumini. O coala albă care aşteaptă. Un creion cu vârful rupt, un suflet pierdut. Planeta Pământ… un vast univers… Universul… un vast ? Simboluri, religie, politică, control în masă. Televizorul, maşina de spălat creiere. Internetul, universal remote. Telecomanda universului? Şi unde e Dumnezeu în toată această poveste? Basm? Dramă? Comedie? Multe alegeri şi o notă falsă. Nimic nu se leagă. Nici nu trebuie. Totul trebuie luat ca atare. Fără studii. Fără cercetări. Fără nimic, şi ar fi mai bine. Mult negru şi alb. Fără culoare. Intens. Memento Mori. Multă viaţă, multă moarte. În egală măsură, făcând abstracţie de la zvonuri. Halucinogen. Viaţa însăşi e un halucinogen. De unde am plecat şi unde am ajuns. Evoluţie sau involuţie? Întrebări fără raspuns. Vag. Indecis. Suflet călător. Şi toată lumea se aştepta la altceva. Oare? O întrebare fără răspuns care a ridicat alte sute de întrebări, probabil şi ele fără răspuns, sau unul mult prea vag care la rândul lui va ridica alte întrebări. Totul conduce la altceva. Insignifiant. Fascinant chiar. Dacă stai să despici totul vei ajunge, unde? Acolo. O suflare şi s-a dus. Dar totuşi e încă aici. Cifre magice. Magie? Ce este magia? O iluzie ieftină? Ce este iluzia? O magie reuşită? Contestabil. Şcoala. Ce e şcoala? Dresaj în masă? Cu siguranţă. Mulţi intră, puţini scapă, cu atât mai puţin se descurcă. Don’t be afraid to dream. Nu! Greşit! Timpul nu curge într-o singură direcţie! Imposibil. Cine poate spune cu siguranţă? Dumnezeu? Cine e acest Dumnezeu? Unde îl putem găsi? În icoane? Prin preoţi? În noi toţi? Care noi? Care toţi? It’s a mindfuck! Nu ar trebui să fie un semnal de alarmă? Un semnal de alarmă către ce? Dat de cine? Eternitatea unde începe? Infinitatea unde se termină? Abilitatea de a trăi. Viciul de a gândi. Deliciul de a înnebuni. Surprizele vieţii? Oare chiar mai sunt surprize? Atunci de ce toată lumea ştie ce se va întâmpla? De ce dacă stai să te gândeşti mai bine şi începi să iei fiecare lucru la mărunţit ţi se face frică şi te opreşti? Iar dacă analizezi prea mult unde mai e frumuseţea. Uiţi de unde ai plecat. Şi de ce atâta bătaie de cap? Dar totuşi te face să te gândeşti. Răspunsul se află chiar aici. Nu trebuie să-l cauţi. Ci trebuie să iei totul ca atare şi atunci vei afla multe. Multe ce? Răspunsuri? Amuzant. Unde poţi ajunge dacă aberezi? Departe. Mai ales dacă reuşeşti să te laşi purtat de val. Ajungi acolo unde nu mulţi ajung. Mai multe înţelesuri? Oare? Cine suntem noi defapt? Unde ne găsim noi defapt? Ceea ce se petrece e real? Sau suntem în visul cuiva? Dacă da, al cui? Oare acel cineva este real, sau la rândul lui este în visul altcuiva? Sau poate suntem nişte desene întinse pe o coală de hârtie mototolită şi aruncată undeva. Un eşec. O mică schiţă. Atunci opera de artă cum arată? Coincidenţă? Adevăr? Minciună? Nu există. E doar ficţiune. Noi suntem ficţiune. Cine nu crede să caute în dicţionar. Numai că trebuie să ştii în care dicţionar trebuie să cauţi. Să ştii unde să cauţi. Exact locul. Şi acolo vei găsi… nimic. Pentru că de fapt este nimic. Nimic este. Nimic a fost. Nimic va fi. Anagramă. O nouă zi, un nou început. De la capăt, de la mijloc, de la început. Nu există o ordine prestabilită. Ci totul se ia ca atare. Nu căuta înţelesuri ascunse. Nu vei găsi nimic. Everything have a patern. Allmost everything…beside God. Încă puţin. Sfârşitul lumii a fost. Este. Va veni. Este. A fost. Va veni. Este. A fost. Va veni. Va veni. A fost. Este. Nu este. Nu va veni. Nu a fost. Şi dacă nu e sfârşit şi e un început? Sau poate un mijloc? Cine ştie? Cine poate şti? Toată lumea. Că doar suntem oameni. Rasa supremă. Pură şi fără erori. Numai că Dumnezeu nu a reuşit să repare toate bugurile, aşa că a scos versiunea beta. O versiune proastă. Acum toată lumea aşteaptă versiunea bună. Cu bugurile revizuite. Cu îmbunătăţiri. Iar dacă va apărea? Cu noi ce se va întâmpla? Aiurea. Şi dacă urmăreşti atent ajungi la anatomia unei secunde…

Dară uite, că ploaia mă obligă să scriu din nou pe blog şi asta, normal, din plictiseală. A trecut ceva timp de când n-am mai scris aşa că o să rezum totul, pentru că mi-ar lua prea mult timp şi prea mulţi neuroni să mai dau şi detalii. Revenind la idee, deci, am fost la sat, încercând să mă las de fumat…normal că nu am reuşit şi de cum am ajuns acasă mi-am aprins o ţigare şi am tras cu sete. La sat am avut o activitate interactivă şi aceea de a fugări şi prinde pui la ora 3 de dimineaţă pentru că un dihor fomist i-a fugărit ca să mănânce şi el ceva că acu’ e criză şi era în şomaj săracul. Şi uite aşa a rămas mătuşi-mea făra câteva zeci de pui. În altă ordine de idei, am plănuit plecarea la Sfântu’, pe care de altfel o aştept de cand m-am întors anu’ trecut de la Sfântu’. În rest nimic nou. Aceleaşi căcaturi zi de zi, plictiseala, vacanţa se termină şi normal că am frecat menta şi am irosit-o, deşi când a început mi-am propus să profit de ea cum n-am făcut-o niciodată, am dat rateu (nu, nu am dat pateu de raţă, ci am dat rateu în adevăratul sens al cuvântului, pentru că mai nou acum rateu înseamnă pateu de raţă). Gata. Am spus tot ce am făcut. Acum am să incep să o ard aiurea pe blog pentru că altăceva nu am ce face. Ascult muzică, ţigările sunt pe duse şi în curând începe din nou goana pentru o ţigare sau bani de un pachet. În Turcia nu am mai plecat pentru că nu ştiu din ce motiv, profu’ s-a cam dat cu fundu la gard, spunând că plecarea este dar nu ştie când. Poate până plec eu singur d-aci din Românica, plecăm şi în Turcia cum a fost stabilit. După cum spuneam, abia aştept să plec la Sfântu’ şi o să fac tot ce imi stă în putere să iasă mai marphă ca anu’ trecut, deşi nu va mai fi la fel, încercarea moarte n-are. Ăştia au plecat pe la mare şi m-au lăsat să mă plictisesc singur. Nu e de ajuns că mă plictiseam şi înainte, doar că mă plictiseam în grup, acum tre’ să mă plictisesc singur. Şi uite aşa încep să fac lucruri. Din plictiseală. Ca de obicei. A, da. Am uitat. Am avut onoarea de a-l întâlni faţă în faţă pe Darius de pă Jeg.ro în minunatul său tur al ţării. Dară cam atât deocamdată, cu această parte plictisitoare din viaţa mea. Pă data viitoare. Cheers, Vicious

P.S.    Mno, dacă tot îmi citiţi pişoiu’ ăsta de text, lăsaţi şi voi acolo un amărât dă coment, ca să ştiu şi eu cine ceteşte şi cine nu.